In cautarea timpului pierdut.

E devreme..sau tarziu. Sau nu stiu cum e. E 03:13 iar eu ma simt infricosator de singura.Mama doarme, deci muzica n`am.Urletele gandurilor mele imi sparg auzul.Prea multe masti am vazut.Si cum aveam o data o conversatie...Sub masti sunt alte masti sub care dorm mastile altor masti...Prea multa lume s`a schimbat...Toti umbla pe strazi secati de forta de a merge mai departe.Se agata de un 'ultim' compromis pentru a cata oara...Sunt vii dar pentru mine sunt morti.

Si ajuns la a 2a- a 3a masca iti dai seama cat de mult sau de putin cunosti o persoana.

Am primit replica 'Ma cunosti cel mai bine.Ar putea sa`mi fie frica de tine'.Putin controversata am inceput sa ma gandesc de ce dracu sa`ti fie frica de cineva care te cunoaste. Apoi am realizat ca in asta se include si cunoasterea slabiciunilor si a sti cum sa abordezi persoana ca sa fie cum spui tu..Poate ca e periculos.Nu stiu..

>Flashback<

Si atunci l`am urat. I`am cerut explicatii dar si`a inghitit cuvintele,iar pe mine m`a lasat sa ma dizolv in mine,in el, in noi.Lacrimile au inceput a`mi curge o data cu caderea picurilor de ploaie.El mi`a raspuns mangaindu`mi obrazul 'De ce sa plangi? Poti sa frangi si tu suflete si zambete'.Prea nervoasa, am decis ca asta voi face.

*Peste timp..

-Nu am vrut sa te cunosc asa!, imi striga el.

-Inchipuie`ti ca nu ma cunosti.

-Ai fi in stare sa omori un om.

-Poate.

-Sigur.Timpul a trecut.Tu te`ai schimbat mult.Esti in stare sa calci pe oricine in picioare sa`ti fie bine.

-Da..in special pe mine.

>End Flashback<

Strigatul ce`l tin in mine isi atinge zenitul prin a ajunge la tacere.Incep sa`mi caut iarasi timpul pierdut pe nimicuri.Imi conectez castile la telefon, pornesc playlist`ul si....sper sa adorm curand.Am in gand doar fum de tigara ce se imprastie in aer, la fel ca noi. Doamne ce as fuma un Chesterfield!

delete it, bitch!

Bine. Am decis sa`mi inchid fanficul.Partea de inceput e neinteresanta.

Stateam si ma gandeam de ce imi lipseste.

*Imi lipsesc ai tai ochi luminosi, blugii stramti,tenesii colorati, parul tau obosit ce mereu isi cauta forma...imi placea sa il simt curgandu`mi printre degete..

Resemnarea`si face aparitia in sufletu`mi gol.Resemnare in ideea ca ma iubeai pe mine dar o placeai de fiecare data pe alta 'ea'.Timpul vindeca!, incerc sa`mi urlu in subconstient.Poate asa este.

Poate doar vanitatea si orgoliul ma fac sa stau departe de zambetul tau fals ce minte ca ii pasa, dar adevarul e ca pentru tine as distruge tot ce e plamadit din sentimente pamantesti.Stiu.Esti interzis.Pe tine te mai iubesc si altele.De pe buze inca iti curg adevaruri doar pe jumatate facand promisiuni multe.Stiu.Mintim...

Probabil voi fi mereu aici pentru tine, nemuritorul meu rasarit.!

De inceput..

Buna tuturor! Sunt Letiţia. Am facut 16 ani acum doua saptamani si...varsta asta a adus cu ea mari schimbari. Cresti in ochii parintilor dar nu numai asta..incepi sa ai si responsabilitati.'Fa aia!, fa`o si pe cealalta!, mai fa si tu mancare!'. Mda...asa ziceam si eu.Si nu sunt parintii singura problema.Brusc..prietenii incep sa ti se para mai 'familie' decat parintii tai.Iti e teama sa ii dezamagesti si cu cat incerci sa fi mai grijuliu, cu atat o dai mai rau in bara.Apoi mai sunt si momentele in care te indragostesti de cine nu trebuie..dar intotdeauna de cine nu trebuie.Si sunt si cosurile alea nesuferite care apar pe frunte exact cand nu ai nevoie de niciun pericol de eruptie in plus. Si..mai sunt mamele..care niciodata nu sunt de acord cu tine oricat ai incerca.Nu poti sa impaci si capra si varza niciodata...Ehh..Imi amintesc vremurile cand aveam 10 ani...ma gandeam ca niciodata nu o sa apuc sa vad filmele sub 12 ani.Hehe..ce se mai schimba lucrurile^^. Sincer, nu stiu ce sa spun despre mine. Am decis sa`mi fac blogul asta intr`un moment de cadere morala.Se spune ca e din cauza adolescentei...