E fragila, e vulnerabila. O iubeste mult, dar ea a distrus-o. "Pulberea e mai consistenta decat tine", i-am spus. Si nu-mi raspunde.
Cum a putut... ? Aproape ca nu o mai vad. A cazut din lumea ei. Inca isi mai aminteste. Ploua rau afara, s-au ascuns sub prelungirea unui acoperis. Erau ude, se priveau in ochi; vorbeau despre bretoane. Si-au aprins primele tigari si, odata cu ele, si un foc. (parca asa mi-a povestit) Radeau; ploaia le stingea tigarile. Focul lor se hranea cu ploaie. In scurt timp au intrat intr-o padure; erau sus, sus de tot. Padurea era sus... deasupra tuturor. Focul era cu ele, crestea.
"O femeie stie intotdeauna cand o privesti si vezi pe altcineva", imi spune ea.
Ma uit ciudat. Tind sa o compatimesc.
"nu am simtit asta niciodata", continua.
Ele erau barbati, erau femei. Erau cosmonauti, ventrilogi, tamplari, bucatarese, spalatori de masini, ingrijitori la azile de batrani, cofetari, maturatori, prostituate, vidanjori, gunoieri REBU manipulanti/manipulatori de tramvaie, ingrijitori la gradini zoologice, zidari, femei de serviciu, pesti, cosari, punatori de capace la tuburile de pasta de dinti, decojitori de banane, scotatori de samburi de struguri, filozo(so)fi, croitorese, muncitori pe santier, scafandri, violatori in serie, reparatori la cablu, pizzari, observatori NASA, sclavi ai lu' Gigi, facatori de dreaduri, staruri pop, desenatori de portrete prin parcuri, clowni, fizicieni si chimisti, castigatori ai premiului Nobel pentru pace, serenitate si tranchilitate, cei mai mari artisti retro ai secolului 21, spalatori de parbrize la semafoare, muritori de foame, casierite in supermarketuri si nu in ultimul rand, SuperMani. Erau tot.
Si s-a dus. Focul ala... e rece; a incendiat padurea si ea a cazut. Acum nu o mai vad, cred ca a murit cand s-a dat pe ea toata unei persoane. Oricum, si daca ar fi vie, ar fi neintreaga. Mai bine sa fie moarta. Sper ca nu sunt amandoua.
Mi-e dor de ele.
