Pentru tine, Suflete!

Haideee, lasă-mă și pe mine! Eu, eu, rândul meu!
Mereu îti doresti sa ai dreptate. Ai suficienta putere de discernamânt, destula obiectivitate, încât sa stii ca ai mereu dreptate. Te umfli în pene când este consfintit acest lucru, dar pastrezi bruma de modestie care îti cenzureaza pornirea de a spune "ti-am zis eu!". Vanitas vanitatum et omnia vanitas...
Vanitatea îti da o fericire iluzorie. Simti gustul ei dulce pe moment, pentru ca în final pelinul sa se împrastie în locuri caldute, tinute departe de coltii celorlalti. Sentimentul ca ai dreptate nu prinde radacini decât daca obtii întotdeauna ce doresti. E vocea aceea jucausa ce râde ca un dracusor când spune "Ai grija ce doresti, ca s-ar putea îndeplini!". Ce încântare! Atunci stii ca vei obtine totul. E riscul; adrenalina creste si pompeaza curaj nebun în vene. Ochii îti sticlesc, pulsul o ia razna, puterea te acapareaza si... responsabilitatea, acel simt al discernamântului dispar...
Te trezesti doar când ai obtinut ce ai vrut si când ai sentimentul deplin ca ai avut dreptate. Vrei sa dai timpul înapoi, sa nu te doara fiecare particica din suflet, sa nu se fi tulburat apele caracteriale si tu sa nu îti mai recunosti esenta. Ai fi vrut sa nu obtii chiar totul, mai ales meschinariile care credeai ca te fac mai puternic si te distanteaza de suferinta. E mai usor suportabila suferinta ca ai fost pacalit, luat de fraier, peste picior, prostit, identificat cu o gaina, marginalizat, batjocorit, minimalizat, dar ca tu ai fost doar o victima, blânda, mielusica, oferind din preaplinul inimii si din adâncul fiintei pasionale pâna la uitare de sine, decât aceea ca ai vrut sa faci rau (si sa-ti faci singur un rau) sau sa obtii informatii care sa te ajute sa lupti contra cuiva (si mai ales împotriva ta, a propriilor sentimente) si totul sa se întoarca împotriva-ti, muscând lacom din suflet, constiinta, traire.
Asadar, e bine sa obtii ce vrei? Iubesc ambitia, dar e un defect. Te poarta departe în lumea mercantila, dar te trage în jos în lumea spirituala.
Articol cu "adresa". Destinatar. Expeditor. Continut. Si, dincolo de vorbe, vanitas vanitatum...

Simte!

   Abia m-am nascut ieri. Era bine unde eram. Era noapte; era cald; de fapt, era o noapte calda cu o luna plina cat jumate din cer. Dar luna nu era alba, era galbena. Era acolo un lac pe care il manca luna si niste stele inghesuie aruncate pe cer. Erau asa inghesuite ca se impingeau una pe alta pana cadeau de la locul lor si... veneau la mine. Nu erau pomi, adica erau foarte putini. Era o stanca, si un pom in stanca, si in pom... asta nu-mi mai amintesc. Erau multi pesti si stiu ca nu-mi placeau. Nu mai era nimeni. Nu erau insecte, si nici pasari; doar ciuperci; ciuperci crescute pe muschii copacilor care nu erau. Cred ca erau bolnavi.

   Nu simteam nimic. Nimic. Nimic. Nimic. nimi... si nu vroiam sa simt. Era bine cand nu simteam nimic. Sau simteam putina afectiune pentru stele. Si eram bine. Si apoi a iesit un peste din apa si a vrut sa se apropie de mine, dar mi-a fost frica sa simt, asa ca am scos pistolul din soseta, m-am indreptat spre el si i-am zis "nu ma atinge". Si l-am omorat. Si am ajuns aici...

   Si nu stiu ce vreti sa imi faceti, dar imi doresc sa simt. Nu am simtit niciodata, asa ca vreau sa o fac. Vreau sa te ador atunci cand imi atingi pielea si mie mi se face "de gaina". Vreau sa nu-mi mai fie frig si sa nu mai ploua. Vreau sa te opresti, pentru ca voi continua sa ploi si eu si te vei umple si nu vei mai avea nevoie de mine, pentru ca esti doar o balta. O sa fii plina si, brusc, te vei uita la mine fara sa ma mai cunosti si vei spune ca ti-e destul, si va trebui sa imi iau norii si sa plecam, si mi-e mila de ei. Dar...

   Stai! se pare ca totusi, simt. Simt piele facandu-mi-se "de gaina", simt frigul, simt frica de a te umple, simt cum sunt ploaie, dar cel mai mult, simt dorinta de a ma intoarce in mine nenascuta; dar tu nu ma lasi. Plec doar cat vrei tu si ma intorc atunci cand vrei tu. O sa ma intorc mereu, pentru ca esti tot ce pot sa simt. 

Prea multe in timp prea scurt. E tot ce pot sa zic.
A! Am un nimic. Si nu "n-am nimic", ci "am nimic". Pana acum era totul, si acum... acum e nimic! Tot timpul asta simteam ca am totul. Tot! Si acum... acum nimic. Doar putina scarba. Cum se ajunge de la impresia ca ai tot la a avea nimic? Cacat! Macar de l-as avea si pe ala... ar fi CEVA, nu NIMIC!
     Apropo, la multi ani, mami! Te iubesc!

La multi ani mie!

   Am observat ca de ceva timp, cea mai urata zi din an e ziua mea. De ce? Personal, mi se pare ca trebuie sa fac ceva maret pentru a dovedi ca merit varsta de 17 ani. Si eu ce fac? Mananc frisca in timp ce A. e plecata in Grecia! (mi-e dor de tine!). Nu mai e de mult timp "acea zi", e doar "ziua de sambata",, sau mai rau, "o zi de sambata".
   Hai, ia-te de mine ca nu stiu sa ma distrez! Cu cine? Cu cei de care mi s-a luat sa ii vad, sa ii aud, sa ii miros, sa ii simt, sa ii cunosc? Bineinteles. Cum de nu m-am gandit la asta? Nu mai face pe desteptul cu mine! Nu mai tipa la mineee! Aaaaaaaaa!....
     jgp6goo5np5jids95rtnhptj
   Mult mai bine! Cred ca ma duc sa-mi mai pun frisca.
A, da! La multi ani miee! Imi doresc tot ce e mai bun pentru mine! Numai eu stiu sa ma alint, sa ma mangai, sa ma ascult, sa am grija de mine, sa rad la bancurile mele, sa ma fac sa rad, sa ma scot la intalnirea perfecta. Ce pot sa spun? Ma iubesc!

nu, ca e mov.

Iar o faci. Iar te uiti la ea. Iti misti pupilele pe sclipiciul de pe ea si o sorbi ca pe o cana. Si ea evita sa te vada. Apoi iti fixezi privirea pe fata ei si iti dai capul intr-o parte. Ce crezi ca e?


 Nu o face iar. Te rog, nu din nou.

Divide et impera.

     Uneori am vise. Si cand am vise... cand am vise imi doresc sa mi se si indeplineasca, si imi vine sa ma apuc sa filmez tot ce trece pe langa mine. Toate chestiile marunte, lipsite de importanta, care pentru cel putin o persoana sunt importante

     Alteori imi vine sa va dracu dracu si pe voi, si frustrarile voastre. Cui ii pasa ca nu ai tu bani de o tigara? Mie nu.

     Uneori imi vine sa ma duc fix in fata lui, sa-i trag trei pumni in stomac si un cap in gura, sa il amenint, sa-i spun tot ce simt, sa creada ca e adevarat, iar apoi sa-si dea seama ca a fost o minciuna. Si sa plece iar.

    Alteori vreau doar sa dansez un blues simplu, pe melodiile lui Bryan Adams.

     Uneori imi vine sau dau o petrecere atat de mare la mine acasa, semiglobala, unde sa vina toti cunoscutii si necunoscutii mei, sa bem pana nu ne mai ridicam de jos, iar oamenii din Australia sa ne dea in judecata pentru disturbarea linistii publice.

     Alteori vreau doar sa mananc un castron de budinca fierbinte de care face mama, si sa ma uit cum ploua.

     Uneori imi doresc sa ma duc la primul tip de pe strada si sa-i zic "hai sa facem sex", iar el sa inceapa sa ma sarute, dezbrace si atinga exact in statia de taxi de langa noi, si sa....mda.

     Alteori vreau doar sa beau o cafea si sa citesc Kafka.

     Uneori ma intreb daca merita. Alteori imi doresc sa ma port mai frumos cu mine.

Tot ea e.

     A fost odata...
   S-a hotarat. Dupa jumatate de an s-a hotarat in sfarsit sa renunte. Era imbracata intr-o camasa galbena-pal, spalacita, cu mici flori colorate. Avea papion si vesta unui costum barbatesc. Camasa ii era bagata in panatalonii negri, iar parul de un rosu de sange bolnav ii acoperea urechile. Bretonul ii cadea peste ochii verzi, iar tusul negru ii cursese pe obraji. Pielea ei era alba si buzele roz deschis.
   Era genul de persoana care radea mult, dar nu zambea aproape niciodata. Ochii ei erau mari, iar nasul mic. Ii placea sa intrebe oamenii daca ciresele arata la fel ca visinele si iubea culoarea albastru, desi nu detinea nimic albastru.
   Era obsedata de tus, obsedata de papioane, obsedata de culori si de asteptat. Obsedata.
   Si s-au intalnit din greseala intr-un parc. Si curentul era luat. Si ce-i mai batea inima!
     Si el i-a zis: "Nu pleca, te rog! Mai stai putin cu mine!"
     Si ea i-a zis: "Atata timp te-am rugat sa nu pleci si nu m-ai ascultat. Eu de ce te-as asculta?"
     Si el i-a zis: "Dau o tigara daca mai stai"
     Si ea i-a zis: "Nu-ti vreau tigarile, te vreau pe tine."
   Si s-au impacat. Ea a ramas, ca de obicei. Ii pasa prea mult de el ca sa il lase sa sufere.
El n-ar ar fi facut la fel pentru ea.
      Telefonul i-a vibrat si si-a dat seama ca era statia unde trebuia sa coboare din metrou. A coborat. A intrat intr-un bar, a baut o cafea. A asteptat fix 47 de minute, dupa care a plecat.
   Era 23:47. Era aproape de casa. Era in parcul de langa blocul ei. L-a vazut pe el trecand. L-a strigat. El s-a apropiat de ea si a salutat-o.
     Si ea a spus: "Ai o tigara?"
     Si el a spus: "Am, dar o fumezi cu mine."
     Si ea a spus: "Nu-ti mai vreau tigarile. Nu te mai vreau nici pe tine"
     Si el a spus: "Totusi, ia una, e ultima"
     Si ea a spus: "Am plecat."
Si a plecat acasa. Si el a chemat-o pe iubita lui.

?

"Stă să plouă.". Ce-ti inspira asta?

generalități

Munti de gunoaie peste munti de oameni. Stau.
Sange pe pereti si haine. Spaime.
Gand impur in abur. Se curata.

Haosul e logic numai cand este controlat.

vreau

Mama, ce mi-as dori sa merg intr-un depozit maaare maaare de mobila! Mereu am vrut asta! Sa ma asez pe toate fotoliile, paturile, canapelele, lustrele, pernele si tot ce mai e pe acolo, fara sa imi toace mama capul ca nu pun covertura la loc. Vreau sa simt mirosul de maro si bej al unui maaare depozit de mobila.


Oare ce gust are?

Reclădire

"În zilele noastre, o inimă distrusă se lasă tipărită în mai multe ediții."




Pentru că știu că orice ar fi, tu vei rămâne al ei. Haha!