high

high

luni, 7 aprilie 2014

despre

   Fericirea nu e niciodata ceva ce poate fi descris. Solemnitatea cu care rostesti cuvantul "iubesc" lasa de dorit. Forta dintre cuvintele "te" si "iubesc" actioneaza ca un perpetuum mobile asupra lor, astfel incat uiti ce spui.
   Cuvintele ies din gura ta si te intrebi de ce. De ce?
   Pentru ca ti-a scapat; indiferent de vointa ta, da, s-a intamplat, ti-a scapat. Te incordezi pentru ca nu poti crede ca o punere in cuvinte a unui sentiment atat de mare si-a facut loc printre dintii tai, printre buzele tale si a iesit afara odata cu vibratia corzilor vocale. Orgoliul tau e sfasiat si simti ca demnitatea ti-e pierduta pentru totdeauna. Te gandesti de ce ti s-a intamplat asta tocmai tie.
   Poate e din cauza faptului ca sunetul ploii ce pare a fi o galeata cu apa aruncata pe pervazul geamului din camera in care stati te-a facut sa ai fiori... poate joaca vitezelor luminii si a sunetului ce creeaza zgomote si lumini, conturand furtuna, te-a facut sa vrei sa iti imprimi mirosul lui pe toate hainele. poate... cine stie? zilele petrecute la tara acum cateva saptamani, cu talpile goale in pamantul reavan, razele soarelui intrate printre crengile brazilor din curte, cafeaua bauta prea dimineata impreuna si chiar glumele pe tema ochelarilor tai de soare te-au facut sa te gandesti ca poate ai vrea sa ii faci un portret intr-o zi...
   Poate groaza ce te apuca atunci cand simti ca o alta i-ar putea capta privirea te face sa porti fusta, chiar daca mereu ti s-a parut inutila; poate fi sentimentul ca te transformi intr-un muson cand degetele lui nu-ti mai ating talia, nici conturul fetei, nici macar mana... poate fi momentul in care tu spargi totul prin casa si plangi dintr-un sentiment de nervozitate accentuat si el doar sta si te priveste, incercand sa iti arate linistea adanca din sufletul lui din privire, si tu te calmezi si incepi sa razi... asta te transforma intr-o fiara; poate fi chiar sentimentul pe care-l ai cand il vezi tacut si apatic si tu nu stii de ce... acel crunt sentiment de tristete si singuratate ce ti se fixeaza intre emisferele cerebrale... 
   Pot fi nenumarate motive, dar probabil scancitul tau chinuit al "celor doua cuvinte" aproape tusite se datoreaza sentimentului de "aproape fericire" pe care il simti in acel moment, caracterizat prin faptul ca ai vrea ca timpul sa ramana exact in punctul in care e acolo, ca privirea lui insotita de zambet sa nu se schimbe nicicand. Stii ce simti? pozitia ciudata pe care ai luat-o la masa din bucatarie nu a fost vreodata mai confortabila si nu ti-ai dorit niciodata mai mult ca o tigara sa nu se termine. nu ai vrea ca alte maini sa te atinga, alte priviri sa te devoreze, nici nu iti imaginezi cum ar arata pe pielea ta alte urme de saruturi... e momentul perfect dupa indelungi asteptari. Esti fericita pentru ca iubesti!