Dimineata e frumoasa. E una din imaginile mele preferate cea in care lumina reflectata in zapada aproape ca iti scoate ochii de pe fata, asa incat sa ii vad doar pe ei. Evident, din nou nu imi place muzica pe care o asculti si jocurile pe care le joci; cu atat mai putin imi place faptul ca cititul te adoarme, dar imi place cum esti frig. Sigur, esti socat din nou cand vezi pe pervaz doi gugustiuci ce isi baga ciocul in zapada in ritm de "Use somebody" si intarzii cu bagajele alea. Nu stiu cum, dar tot din cauza mea intarziem la gara, dar macar nu mai stam asa mult inghetand.
Seara e mai bine pentru ca singurul lucru care ma face sa cred ca merita trecerea ghioceilor este inflorirea magnoliilor si a ciresilor. Ne uitam cum urca luna si cum cerul senin lasa loc puzderiei de stele de care sunt indragostita de cand ma stiu; sunt mai grozave decat tine, dar stii tu... te multumesti cu ce primesti. Strambi din nas in timp ce razi cand ma auzi spunand asta. Cum era de asteptat, starea de "compot" e pe duca, dar pe fundalul mintii noastre inca se aude remixul ala al lui Gary Jules, ca astia suntem. E mult mai bine cand poti sa stai in gara fara sa simti cum coastele stranse de frig iti perforeaza plamanii, dar ce stiu eu... cel putin vad florile de cires.
In dimineata asta e prea cald. Termometrul aproape ca se chinuie sa tina in el temperatura si parca gura nu iti mai tace de atata vaicareala. Suntem de acord ca nimanui nu ii place nisipul in incaltaminte, asa ca aleg sa vad rasaritul asta de la 2000m inaltime. Picioarele ce ni se pleaca spre prapastie sunt si ele bucuroase. Sigur, cand inchidem ochii ne canta pe fundal "little talks". Ce sa mai? avem tot de doua zile, am gresit cand am crezut ca timpul are efect pe oameni ca noi.
Seara urmatoare e diferita. In casa sunt eu si neputinta mea de ma concentra la ce am de facut. Poate e din cauza playlistului. Poate pentru ca azi par mai batrana; am mai multe fire albe si putin timp pana la deadline. Incep din nou sa cred ca timpul isi face treaba.
