E ceata. Abia ma vad.
Abia te vad.
Se vede asa departe un felinar...
"Du-ma acasa!", iti spun.
Imi vorbesti de oboseala...
E si noapte. Auzim cainii cum miauna. Ceva miroase inchis in atmosfera.
E tarziu si e intuneric si e si ceata, asa ca nu pot sa vad unde e inelul ce tocmai mi-a cazut de pe deget.
"ce ti-a cazut?", ma intrebi.
Iti vorbesc de oboseala, ca halucinezi.
Ajungem la mine. Suntem in fata usii.
"Mai stai putin!", iti spun.
"Vreau portocale!", te smiorcai.
"mereu am portocale", raspund.
"Stiu."
spui.
Ochii-ti stralucesc. Zambesti, te incrunti, iti inclestezi maxilarul.
Parul umed ti se usuca si arata urat. Esti dragut asa, umed.
Oftezi, esti incordat.
Curat o portocala si iti dau o felie, dar iei doua.
Iti zambesc; nu imi raspunzi. Ma apropii de tine, imi lipesc nasul de al tau si fruntea si mainile de fata ta si respiratia de a ta si sufletul meu ti-l dau tie.
Privesti in jos, ma eviti. Sunt inca langa tine.
Imi lipesc obrazul de urechea ta rece si umeda.
Pielea ta care se zbarleste imi zgarie lobul urechii si imi ceste temperatura.
Ma prinzi de incheieturi si ma impingi.
"Nu pot.", imi spui.
"Ce mai face ea?", te intreb.
Mananci din coaja de la portocala.
"O iubesti?", te intreb; imi da o lacrima.
Nu imi mai eviti privirea.
O iei si o scapi pe jos, apoi o zdrobesti ca pe un obiect casant cu mainile-ti de portelan, dupa care o mananci de parca ar fi iaurt cu ananas.
Arunci portocala si te indrepti spre canapea, unde stau eu.
Imi apuci capul in mainile tale, iti simt degetele reci si tremurande.
Iti pui nasul rece peste al meu, care fierbe.
Ma saruti. Imi sorbi viata de pe buze; simt ca nu mai am oase in picioare, nici picioare nu mai am.
Inima imi bubuie si imi iese prin cutia toracica, ce mi se dizloca.
Iti prind parul in palme, il mangai.
Te trantesti cu tot cu mine pe covor.
Te intorci si acum eu sunt pe tine.
Pui o bariera de aer intre buzele noastre, dupa care imi pui capul pe pieptul tau.
Te uiti in gol.
Ma uit la tine. Suspin.
"Te iubesc!", spui; si imi stergi lacrimile.
Tragi o patura peste noi, stingi lumina. Iei si o perna.
"Somn usor!, ai grija de inel." imi spui, si imi atingi fruntea cu buzele tale calde si cu nasul rece in timp ce mi-l pui pe deget. Se pare ca l-ai gasit...
"Nu! de ce? Mai spune-mi! De ce imi faci asta? De ce nu...?", si nu raspunzi. "Spune-mi odata! Iti place sa ma privesti in timp ce sangerez?", iti strig.
Nu raspunzi.
Sar pe tine incercand sa obtin un raspuns. Ma prinzi de mijloc. Imi simt coapsele in jurul taliei tale si incep sa tremur. Din nou am lacrimi in ochi.
Te uiti la mine, te ridici si ma mai saruti o data, dupa care ma pui inapoi pe perna.
"Intr-o zi..." spui.
"Cand?", iti raspund.
Vorbesti de oboseala...
