steaua mea are cancer.

E ceva ce se termina vreodata? Saturatia?

Pasarea de oamenii neinteresati de parsoana ta? Mesajele pe care le astepti si nu vor veni niciodata?

   Speranta ca lucrurile se vor schimba vreodata? Daruirea de sanse doar pentru a fi dezamagit? Promisiunile incalcate? Prietenii de cacat care nu sunt acolo niciodata? Nemernicii egocentristi si limitati? Acelasi vechi cacat in fiecare zi. 

    Nu. nimic nu se opreste niciodata.. Prefacere, violenta, orgoliu, furie, nedreptate, lasitate, minciuna... ne definesc; te definesc. Ca si asta: "...". Ai maini de ucigas, nu-i asa? Ce altceva mai ai? Iti spun eu, numele, singurul lucru pe care il avem si ne defineste.

 Ce e in mintea mea? Dor.
 Mult mult dor.

nu esti ceea ce îmi doresc, zise;
cui îi pasa de autenticitatea vorbelor dumneavoastra?
poetii mor.
poetii nu sunt autentici.

în urma unei dureri groaznice sau
fara nici cea mai mica durere.
cine stie?
dracu sa-i ia pe toti!

iar ploua-n orasul asta.
mergi spre ea,
te uiti o data,
de doua ori,
i-ai cere un sarut, dar îi zici:
nu-mi dai si mie o tigara?
dar tu nu fumezi, îti raspunde;
dar tu nu ma cunosti, îi zici înapoi.

raportat la tipurile de cititori
poti ajunge la ea acasa
sa-ti dea o cana cu apa rece,
o haina mai de Doamne-ajuta,
sau stii tu.

sau poti ajunge sa fumezi prima tigara
asa cum se cuvine,
sau poti sa nici nu deschizi gura.


iubirea e-n multe feluri.

Nu eu

Pentru că orizontul ți se schimba de la o zi la alta. Peste tot microbi, peste tot larve ale muștii de carne, peste tot acizi mistuitori, peste tot umflături cu puroi. Dacă închid ochii trăiesc descompunerea interiorului, a celulelor, a cărnii mele. Dacă îi deschid trăiesc descompunerea exteriorului, a obiectelor, a aerului. Cine iubește în mod egal rahatul și tandrețea, fără să le deosebească? Cine dirijează monstrul ăsta?

esec

Cum sa zic? Am zis o data. Nu mai zic. Nu pot nici sa scriu.
Adica pot: (te) I-U-B-chhhh-...
Nu pot.

Cum sa fie rationala? Adica planuiesc inainte? Acum respir. Acum ma uit la tine. Acum ma dau 2 pasi inapoi. Acum te iau in brate. Acum nu mai clipesc. Sau azi iti dau 30% din mine. Pentru maine mai negociem. Cum sa fie asta rational? Ori e, ori nu e. Ori ma zbat pana ma doare de mor, ori o las balta. Eu nu pot sa simt asa.
Si, oricum, nu vad niciun echilibru. Nu e bazat pe gandire. Trebuie doar sa simti. Intelept e sa nu o incadrezi in silogisme, fiindca apare esecul.
E ilogic.

Pentru tine, Suflete!

Haideee, lasă-mă și pe mine! Eu, eu, rândul meu!
Mereu îti doresti sa ai dreptate. Ai suficienta putere de discernamânt, destula obiectivitate, încât sa stii ca ai mereu dreptate. Te umfli în pene când este consfintit acest lucru, dar pastrezi bruma de modestie care îti cenzureaza pornirea de a spune "ti-am zis eu!". Vanitas vanitatum et omnia vanitas...
Vanitatea îti da o fericire iluzorie. Simti gustul ei dulce pe moment, pentru ca în final pelinul sa se împrastie în locuri caldute, tinute departe de coltii celorlalti. Sentimentul ca ai dreptate nu prinde radacini decât daca obtii întotdeauna ce doresti. E vocea aceea jucausa ce râde ca un dracusor când spune "Ai grija ce doresti, ca s-ar putea îndeplini!". Ce încântare! Atunci stii ca vei obtine totul. E riscul; adrenalina creste si pompeaza curaj nebun în vene. Ochii îti sticlesc, pulsul o ia razna, puterea te acapareaza si... responsabilitatea, acel simt al discernamântului dispar...
Te trezesti doar când ai obtinut ce ai vrut si când ai sentimentul deplin ca ai avut dreptate. Vrei sa dai timpul înapoi, sa nu te doara fiecare particica din suflet, sa nu se fi tulburat apele caracteriale si tu sa nu îti mai recunosti esenta. Ai fi vrut sa nu obtii chiar totul, mai ales meschinariile care credeai ca te fac mai puternic si te distanteaza de suferinta. E mai usor suportabila suferinta ca ai fost pacalit, luat de fraier, peste picior, prostit, identificat cu o gaina, marginalizat, batjocorit, minimalizat, dar ca tu ai fost doar o victima, blânda, mielusica, oferind din preaplinul inimii si din adâncul fiintei pasionale pâna la uitare de sine, decât aceea ca ai vrut sa faci rau (si sa-ti faci singur un rau) sau sa obtii informatii care sa te ajute sa lupti contra cuiva (si mai ales împotriva ta, a propriilor sentimente) si totul sa se întoarca împotriva-ti, muscând lacom din suflet, constiinta, traire.
Asadar, e bine sa obtii ce vrei? Iubesc ambitia, dar e un defect. Te poarta departe în lumea mercantila, dar te trage în jos în lumea spirituala.
Articol cu "adresa". Destinatar. Expeditor. Continut. Si, dincolo de vorbe, vanitas vanitatum...

Simte!

   Abia m-am nascut ieri. Era bine unde eram. Era noapte; era cald; de fapt, era o noapte calda cu o luna plina cat jumate din cer. Dar luna nu era alba, era galbena. Era acolo un lac pe care il manca luna si niste stele inghesuie aruncate pe cer. Erau asa inghesuite ca se impingeau una pe alta pana cadeau de la locul lor si... veneau la mine. Nu erau pomi, adica erau foarte putini. Era o stanca, si un pom in stanca, si in pom... asta nu-mi mai amintesc. Erau multi pesti si stiu ca nu-mi placeau. Nu mai era nimeni. Nu erau insecte, si nici pasari; doar ciuperci; ciuperci crescute pe muschii copacilor care nu erau. Cred ca erau bolnavi.

   Nu simteam nimic. Nimic. Nimic. Nimic. nimi... si nu vroiam sa simt. Era bine cand nu simteam nimic. Sau simteam putina afectiune pentru stele. Si eram bine. Si apoi a iesit un peste din apa si a vrut sa se apropie de mine, dar mi-a fost frica sa simt, asa ca am scos pistolul din soseta, m-am indreptat spre el si i-am zis "nu ma atinge". Si l-am omorat. Si am ajuns aici...

   Si nu stiu ce vreti sa imi faceti, dar imi doresc sa simt. Nu am simtit niciodata, asa ca vreau sa o fac. Vreau sa te ador atunci cand imi atingi pielea si mie mi se face "de gaina". Vreau sa nu-mi mai fie frig si sa nu mai ploua. Vreau sa te opresti, pentru ca voi continua sa ploi si eu si te vei umple si nu vei mai avea nevoie de mine, pentru ca esti doar o balta. O sa fii plina si, brusc, te vei uita la mine fara sa ma mai cunosti si vei spune ca ti-e destul, si va trebui sa imi iau norii si sa plecam, si mi-e mila de ei. Dar...

   Stai! se pare ca totusi, simt. Simt piele facandu-mi-se "de gaina", simt frigul, simt frica de a te umple, simt cum sunt ploaie, dar cel mai mult, simt dorinta de a ma intoarce in mine nenascuta; dar tu nu ma lasi. Plec doar cat vrei tu si ma intorc atunci cand vrei tu. O sa ma intorc mereu, pentru ca esti tot ce pot sa simt.