Tot ea e.

     A fost odata...
   S-a hotarat. Dupa jumatate de an s-a hotarat in sfarsit sa renunte. Era imbracata intr-o camasa galbena-pal, spalacita, cu mici flori colorate. Avea papion si vesta unui costum barbatesc. Camasa ii era bagata in panatalonii negri, iar parul de un rosu de sange bolnav ii acoperea urechile. Bretonul ii cadea peste ochii verzi, iar tusul negru ii cursese pe obraji. Pielea ei era alba si buzele roz deschis.
   Era genul de persoana care radea mult, dar nu zambea aproape niciodata. Ochii ei erau mari, iar nasul mic. Ii placea sa intrebe oamenii daca ciresele arata la fel ca visinele si iubea culoarea albastru, desi nu detinea nimic albastru.
   Era obsedata de tus, obsedata de papioane, obsedata de culori si de asteptat. Obsedata.
   Si s-au intalnit din greseala intr-un parc. Si curentul era luat. Si ce-i mai batea inima!
     Si el i-a zis: "Nu pleca, te rog! Mai stai putin cu mine!"
     Si ea i-a zis: "Atata timp te-am rugat sa nu pleci si nu m-ai ascultat. Eu de ce te-as asculta?"
     Si el i-a zis: "Dau o tigara daca mai stai"
     Si ea i-a zis: "Nu-ti vreau tigarile, te vreau pe tine."
   Si s-au impacat. Ea a ramas, ca de obicei. Ii pasa prea mult de el ca sa il lase sa sufere.
El n-ar ar fi facut la fel pentru ea.
      Telefonul i-a vibrat si si-a dat seama ca era statia unde trebuia sa coboare din metrou. A coborat. A intrat intr-un bar, a baut o cafea. A asteptat fix 47 de minute, dupa care a plecat.
   Era 23:47. Era aproape de casa. Era in parcul de langa blocul ei. L-a vazut pe el trecand. L-a strigat. El s-a apropiat de ea si a salutat-o.
     Si ea a spus: "Ai o tigara?"
     Si el a spus: "Am, dar o fumezi cu mine."
     Si ea a spus: "Nu-ti mai vreau tigarile. Nu te mai vreau nici pe tine"
     Si el a spus: "Totusi, ia una, e ultima"
     Si ea a spus: "Am plecat."
Si a plecat acasa. Si el a chemat-o pe iubita lui.

?

"Stă să plouă.". Ce-ti inspira asta?

generalități

Munti de gunoaie peste munti de oameni. Stau.
Sange pe pereti si haine. Spaime.
Gand impur in abur. Se curata.

Haosul e logic numai cand este controlat.

vreau

Mama, ce mi-as dori sa merg intr-un depozit maaare maaare de mobila! Mereu am vrut asta! Sa ma asez pe toate fotoliile, paturile, canapelele, lustrele, pernele si tot ce mai e pe acolo, fara sa imi toace mama capul ca nu pun covertura la loc. Vreau sa simt mirosul de maro si bej al unui maaare depozit de mobila.


Oare ce gust are?

Reclădire

"În zilele noastre, o inimă distrusă se lasă tipărită în mai multe ediții."




Pentru că știu că orice ar fi, tu vei rămâne al ei. Haha!

In cautarea timpului pierdut.

E devreme..sau tarziu. Sau nu stiu cum e. E 03:13 iar eu ma simt infricosator de singura.Mama doarme, deci muzica n`am.Urletele gandurilor mele imi sparg auzul.Prea multe masti am vazut.Si cum aveam o data o conversatie...Sub masti sunt alte masti sub care dorm mastile altor masti...Prea multa lume s`a schimbat...Toti umbla pe strazi secati de forta de a merge mai departe.Se agata de un 'ultim' compromis pentru a cata oara...Sunt vii dar pentru mine sunt morti.

Si ajuns la a 2a- a 3a masca iti dai seama cat de mult sau de putin cunosti o persoana.

Am primit replica 'Ma cunosti cel mai bine.Ar putea sa`mi fie frica de tine'.Putin controversata am inceput sa ma gandesc de ce dracu sa`ti fie frica de cineva care te cunoaste. Apoi am realizat ca in asta se include si cunoasterea slabiciunilor si a sti cum sa abordezi persoana ca sa fie cum spui tu..Poate ca e periculos.Nu stiu..

>Flashback<

Si atunci l`am urat. I`am cerut explicatii dar si`a inghitit cuvintele,iar pe mine m`a lasat sa ma dizolv in mine,in el, in noi.Lacrimile au inceput a`mi curge o data cu caderea picurilor de ploaie.El mi`a raspuns mangaindu`mi obrazul 'De ce sa plangi? Poti sa frangi si tu suflete si zambete'.Prea nervoasa, am decis ca asta voi face.

*Peste timp..

-Nu am vrut sa te cunosc asa!, imi striga el.

-Inchipuie`ti ca nu ma cunosti.

-Ai fi in stare sa omori un om.

-Poate.

-Sigur.Timpul a trecut.Tu te`ai schimbat mult.Esti in stare sa calci pe oricine in picioare sa`ti fie bine.

-Da..in special pe mine.

>End Flashback<

Strigatul ce`l tin in mine isi atinge zenitul prin a ajunge la tacere.Incep sa`mi caut iarasi timpul pierdut pe nimicuri.Imi conectez castile la telefon, pornesc playlist`ul si....sper sa adorm curand.Am in gand doar fum de tigara ce se imprastie in aer, la fel ca noi. Doamne ce as fuma un Chesterfield!

delete it, bitch!

Bine. Am decis sa`mi inchid fanficul.Partea de inceput e neinteresanta.

Stateam si ma gandeam de ce imi lipseste.

*Imi lipsesc ai tai ochi luminosi, blugii stramti,tenesii colorati, parul tau obosit ce mereu isi cauta forma...imi placea sa il simt curgandu`mi printre degete..

Resemnarea`si face aparitia in sufletu`mi gol.Resemnare in ideea ca ma iubeai pe mine dar o placeai de fiecare data pe alta 'ea'.Timpul vindeca!, incerc sa`mi urlu in subconstient.Poate asa este.

Poate doar vanitatea si orgoliul ma fac sa stau departe de zambetul tau fals ce minte ca ii pasa, dar adevarul e ca pentru tine as distruge tot ce e plamadit din sentimente pamantesti.Stiu.Esti interzis.Pe tine te mai iubesc si altele.De pe buze inca iti curg adevaruri doar pe jumatate facand promisiuni multe.Stiu.Mintim...

Probabil voi fi mereu aici pentru tine, nemuritorul meu rasarit.!