Divide et impera.

     Uneori am vise. Si cand am vise... cand am vise imi doresc sa mi se si indeplineasca, si imi vine sa ma apuc sa filmez tot ce trece pe langa mine. Toate chestiile marunte, lipsite de importanta, care pentru cel putin o persoana sunt importante

     Alteori imi vine sa va dracu dracu si pe voi, si frustrarile voastre. Cui ii pasa ca nu ai tu bani de o tigara? Mie nu.

     Uneori imi vine sa ma duc fix in fata lui, sa-i trag trei pumni in stomac si un cap in gura, sa il amenint, sa-i spun tot ce simt, sa creada ca e adevarat, iar apoi sa-si dea seama ca a fost o minciuna. Si sa plece iar.

    Alteori vreau doar sa dansez un blues simplu, pe melodiile lui Bryan Adams.

     Uneori imi vine sau dau o petrecere atat de mare la mine acasa, semiglobala, unde sa vina toti cunoscutii si necunoscutii mei, sa bem pana nu ne mai ridicam de jos, iar oamenii din Australia sa ne dea in judecata pentru disturbarea linistii publice.

     Alteori vreau doar sa mananc un castron de budinca fierbinte de care face mama, si sa ma uit cum ploua.

     Uneori imi doresc sa ma duc la primul tip de pe strada si sa-i zic "hai sa facem sex", iar el sa inceapa sa ma sarute, dezbrace si atinga exact in statia de taxi de langa noi, si sa....mda.

     Alteori vreau doar sa beau o cafea si sa citesc Kafka.

     Uneori ma intreb daca merita. Alteori imi doresc sa ma port mai frumos cu mine.

Tot ea e.

     A fost odata...
   S-a hotarat. Dupa jumatate de an s-a hotarat in sfarsit sa renunte. Era imbracata intr-o camasa galbena-pal, spalacita, cu mici flori colorate. Avea papion si vesta unui costum barbatesc. Camasa ii era bagata in panatalonii negri, iar parul de un rosu de sange bolnav ii acoperea urechile. Bretonul ii cadea peste ochii verzi, iar tusul negru ii cursese pe obraji. Pielea ei era alba si buzele roz deschis.
   Era genul de persoana care radea mult, dar nu zambea aproape niciodata. Ochii ei erau mari, iar nasul mic. Ii placea sa intrebe oamenii daca ciresele arata la fel ca visinele si iubea culoarea albastru, desi nu detinea nimic albastru.
   Era obsedata de tus, obsedata de papioane, obsedata de culori si de asteptat. Obsedata.
   Si s-au intalnit din greseala intr-un parc. Si curentul era luat. Si ce-i mai batea inima!
     Si el i-a zis: "Nu pleca, te rog! Mai stai putin cu mine!"
     Si ea i-a zis: "Atata timp te-am rugat sa nu pleci si nu m-ai ascultat. Eu de ce te-as asculta?"
     Si el i-a zis: "Dau o tigara daca mai stai"
     Si ea i-a zis: "Nu-ti vreau tigarile, te vreau pe tine."
   Si s-au impacat. Ea a ramas, ca de obicei. Ii pasa prea mult de el ca sa il lase sa sufere.
El n-ar ar fi facut la fel pentru ea.
      Telefonul i-a vibrat si si-a dat seama ca era statia unde trebuia sa coboare din metrou. A coborat. A intrat intr-un bar, a baut o cafea. A asteptat fix 47 de minute, dupa care a plecat.
   Era 23:47. Era aproape de casa. Era in parcul de langa blocul ei. L-a vazut pe el trecand. L-a strigat. El s-a apropiat de ea si a salutat-o.
     Si ea a spus: "Ai o tigara?"
     Si el a spus: "Am, dar o fumezi cu mine."
     Si ea a spus: "Nu-ti mai vreau tigarile. Nu te mai vreau nici pe tine"
     Si el a spus: "Totusi, ia una, e ultima"
     Si ea a spus: "Am plecat."
Si a plecat acasa. Si el a chemat-o pe iubita lui.

?

"Stă să plouă.". Ce-ti inspira asta?

generalități

Munti de gunoaie peste munti de oameni. Stau.
Sange pe pereti si haine. Spaime.
Gand impur in abur. Se curata.

Haosul e logic numai cand este controlat.

vreau

Mama, ce mi-as dori sa merg intr-un depozit maaare maaare de mobila! Mereu am vrut asta! Sa ma asez pe toate fotoliile, paturile, canapelele, lustrele, pernele si tot ce mai e pe acolo, fara sa imi toace mama capul ca nu pun covertura la loc. Vreau sa simt mirosul de maro si bej al unui maaare depozit de mobila.


Oare ce gust are?

Reclădire

"În zilele noastre, o inimă distrusă se lasă tipărită în mai multe ediții."




Pentru că știu că orice ar fi, tu vei rămâne al ei. Haha!

In cautarea timpului pierdut.

E devreme..sau tarziu. Sau nu stiu cum e. E 03:13 iar eu ma simt infricosator de singura.Mama doarme, deci muzica n`am.Urletele gandurilor mele imi sparg auzul.Prea multe masti am vazut.Si cum aveam o data o conversatie...Sub masti sunt alte masti sub care dorm mastile altor masti...Prea multa lume s`a schimbat...Toti umbla pe strazi secati de forta de a merge mai departe.Se agata de un 'ultim' compromis pentru a cata oara...Sunt vii dar pentru mine sunt morti.

Si ajuns la a 2a- a 3a masca iti dai seama cat de mult sau de putin cunosti o persoana.

Am primit replica 'Ma cunosti cel mai bine.Ar putea sa`mi fie frica de tine'.Putin controversata am inceput sa ma gandesc de ce dracu sa`ti fie frica de cineva care te cunoaste. Apoi am realizat ca in asta se include si cunoasterea slabiciunilor si a sti cum sa abordezi persoana ca sa fie cum spui tu..Poate ca e periculos.Nu stiu..

>Flashback<

Si atunci l`am urat. I`am cerut explicatii dar si`a inghitit cuvintele,iar pe mine m`a lasat sa ma dizolv in mine,in el, in noi.Lacrimile au inceput a`mi curge o data cu caderea picurilor de ploaie.El mi`a raspuns mangaindu`mi obrazul 'De ce sa plangi? Poti sa frangi si tu suflete si zambete'.Prea nervoasa, am decis ca asta voi face.

*Peste timp..

-Nu am vrut sa te cunosc asa!, imi striga el.

-Inchipuie`ti ca nu ma cunosti.

-Ai fi in stare sa omori un om.

-Poate.

-Sigur.Timpul a trecut.Tu te`ai schimbat mult.Esti in stare sa calci pe oricine in picioare sa`ti fie bine.

-Da..in special pe mine.

>End Flashback<

Strigatul ce`l tin in mine isi atinge zenitul prin a ajunge la tacere.Incep sa`mi caut iarasi timpul pierdut pe nimicuri.Imi conectez castile la telefon, pornesc playlist`ul si....sper sa adorm curand.Am in gand doar fum de tigara ce se imprastie in aer, la fel ca noi. Doamne ce as fuma un Chesterfield!