F 1377

E un joc, asa-i? 

M-am  saturat de jocurile tale tampite! spune-mi odata ca ma iubesti! 

Tot ce faci e sa-mi spui ca sunt cel mai oribil lucru care ti s-a intamplat, ca ai vrut sa ma faci sa fiu mizerabila, exact ca tine, si ca ai reusit?

Si ce daca ai reusit? Eu am facut dragoste cu tine! 

Si acum ce faci? Doar ma lasi balta? Vino inapoi si spune-mi! Iubeste-ma! Ia-ma in brate si saruta-ma!

Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi, odata in toti acesti ani! spune-mi adevarul!

Imi spui ca cineva ca tine nu e facut sa stea intr-un loc si ca trebuie sa te misti, ca cerul este limita; apoi te indoiesti de asta. Vrei cumva sa te sinucizi?

Nu. Vezi ca te ploua. Bine, te las sa pleci.

Apoi vii la mine, ma strangi, ma strivesti, ma bagi in interiorul tau, traiesc in tine, prin tine.

Ramanem asa pana maine, apoi mori si ma lasi singura; tocmai cand recunoscusei...

Atat de aproape...

dor

I-a facut sufletul faramite. Sange din sangele ei... a distrus-o.

E fragila, e vulnerabila. O iubeste mult, dar ea a distrus-o. "Pulberea e mai consistenta decat tine", i-am spus. Si nu-mi raspunde. 

Cum a putut... ? Aproape ca nu o mai vad. A cazut din lumea ei. Inca isi mai aminteste. Ploua rau afara, s-au ascuns sub prelungirea unui acoperis. Erau ude, se priveau in ochi; vorbeau despre bretoane. Si-au aprins primele tigari si, odata cu ele, si un foc. (parca asa mi-a povestit) Radeau; ploaia le stingea tigarile. Focul lor se hranea cu ploaie. In scurt timp au intrat intr-o padure; erau sus, sus de tot. Padurea era sus... deasupra tuturor. Focul era cu ele, crestea.  

"O femeie stie intotdeauna cand o privesti si vezi pe altcineva", imi spune ea. 

Ma uit ciudat. Tind sa o compatimesc.

"nu am simtit asta niciodata", continua.

Ele erau barbati, erau femei. Erau cosmonauti, ventrilogi, tamplari, bucatarese, spalatori de masini, ingrijitori la azile de batrani, cofetari, maturatori, prostituate, vidanjori, gunoieri REBU manipulanti/manipulatori de tramvaie, ingrijitori la gradini zoologice, zidari, femei de serviciu, pesti, cosari, punatori de capace la tuburile de pasta de dinti, decojitori de banane, scotatori de samburi de struguri, filozo(so)fi, croitorese, muncitori pe santier, scafandri, violatori in serie, reparatori la cablu, pizzari, observatori NASA, sclavi ai lu' Gigi, facatori de dreaduri, staruri pop, desenatori de portrete prin parcuri, clowni, fizicieni si chimisti, castigatori ai premiului Nobel pentru pace, serenitate si tranchilitate, cei mai mari artisti retro ai secolului 21, spalatori de parbrize la semafoare, muritori de foame, casierite in supermarketuri si nu in ultimul rand, SuperMani. Erau tot.

Si s-a dus. Focul ala... e rece; a incendiat padurea si ea a cazut. Acum nu o mai vad, cred ca a murit cand s-a dat pe ea toata unei persoane. Oricum, si daca ar fi vie, ar fi neintreaga. Mai bine sa fie moarta. Sper ca nu sunt amandoua.

Mi-e dor de ele.

lasitate

E ceata. Abia ma vad.
 Abia te vad.
Se vede asa departe un felinar...
"Du-ma acasa!", iti spun.
Imi vorbesti de oboseala...
E si noapte. Auzim cainii cum miauna. Ceva miroase inchis in atmosfera.
E tarziu si e intuneric si e si ceata, asa ca nu pot sa vad unde e inelul ce tocmai mi-a cazut de pe deget.
"ce ti-a cazut?", ma intrebi.
Iti vorbesc de oboseala, ca halucinezi.
Ajungem la mine. Suntem in fata usii.
"Mai stai putin!", iti spun.
"Vreau portocale!", te smiorcai.
"mereu am portocale", raspund.
"Stiu."
spui.
Ochii-ti stralucesc. Zambesti, te incrunti, iti inclestezi maxilarul.
Parul umed ti se usuca si arata urat. Esti dragut asa, umed.
Oftezi, esti incordat.
Curat o portocala si iti dau o felie, dar iei doua.
Iti zambesc; nu imi raspunzi. Ma apropii de tine, imi lipesc nasul de al tau si fruntea si mainile de fata ta si respiratia de a ta si sufletul meu ti-l dau tie.
Privesti in jos, ma eviti. Sunt inca langa tine.
Imi lipesc obrazul de urechea ta rece si umeda.
Pielea ta care se zbarleste imi zgarie lobul urechii si imi ceste temperatura.
Ma prinzi de incheieturi si ma impingi.
"Nu pot.", imi spui.
"Ce mai face ea?", te intreb.
Mananci din coaja de la portocala.
"O iubesti?", te intreb; imi da o lacrima.
Nu imi mai eviti privirea.
O iei si o scapi pe jos, apoi o zdrobesti ca pe un obiect casant cu mainile-ti de portelan, dupa care o mananci de parca ar fi iaurt cu ananas.
Arunci portocala si te indrepti spre canapea, unde stau eu.
Imi apuci capul in mainile tale, iti simt degetele reci si tremurande.
Iti pui nasul rece peste al meu, care fierbe.
Ma saruti. Imi sorbi viata de pe buze; simt ca nu mai am oase in picioare, nici picioare nu mai am.
Inima imi bubuie si imi iese prin cutia toracica, ce mi se dizloca.
Iti prind parul in palme, il mangai.
Te trantesti cu tot cu mine pe covor.
Te intorci si acum eu sunt pe tine.
Pui o bariera de aer intre buzele noastre, dupa care imi pui capul pe pieptul tau.
Te uiti in gol.
Ma uit la tine. Suspin.
"Te iubesc!", spui; si imi stergi lacrimile.
Tragi o patura peste noi, stingi lumina. Iei si o perna.
"Somn usor!, ai grija de inel." imi spui, si imi atingi fruntea cu buzele tale calde si cu nasul rece in timp ce mi-l pui pe deget. Se pare ca l-ai gasit...
"Nu! de ce? Mai spune-mi! De ce imi faci asta? De ce nu...?", si nu raspunzi. "Spune-mi odata! Iti place sa ma privesti in timp ce sangerez?", iti strig.
Nu raspunzi.
Sar pe tine incercand sa obtin un raspuns. Ma prinzi de mijloc. Imi simt coapsele in jurul taliei tale si incep sa tremur. Din nou am lacrimi in ochi.
Te uiti la mine, te ridici si ma mai saruti o data, dupa care ma pui inapoi pe perna.
"Intr-o zi..." spui.
"Cand?", iti raspund.
Vorbesti de oboseala...

"nu ma poti atinge", ii soptesc.
"mint", e ceea ce nu-i spun.
el ma poate atinge, e ceea ce n-o sa-i spun niciodata.
"te rog, atinge-ma!", e ceea ce vreau sa-i spun.

steaua mea are cancer.

E ceva ce se termina vreodata? Saturatia?

Pasarea de oamenii neinteresati de parsoana ta? Mesajele pe care le astepti si nu vor veni niciodata?

   Speranta ca lucrurile se vor schimba vreodata? Daruirea de sanse doar pentru a fi dezamagit? Promisiunile incalcate? Prietenii de cacat care nu sunt acolo niciodata? Nemernicii egocentristi si limitati? Acelasi vechi cacat in fiecare zi. 

    Nu. nimic nu se opreste niciodata.. Prefacere, violenta, orgoliu, furie, nedreptate, lasitate, minciuna... ne definesc; te definesc. Ca si asta: "...". Ai maini de ucigas, nu-i asa? Ce altceva mai ai? Iti spun eu, numele, singurul lucru pe care il avem si ne defineste.

 Ce e in mintea mea? Dor.
 Mult mult dor.

nu esti ceea ce îmi doresc, zise;
cui îi pasa de autenticitatea vorbelor dumneavoastra?
poetii mor.
poetii nu sunt autentici.

în urma unei dureri groaznice sau
fara nici cea mai mica durere.
cine stie?
dracu sa-i ia pe toti!

iar ploua-n orasul asta.
mergi spre ea,
te uiti o data,
de doua ori,
i-ai cere un sarut, dar îi zici:
nu-mi dai si mie o tigara?
dar tu nu fumezi, îti raspunde;
dar tu nu ma cunosti, îi zici înapoi.

raportat la tipurile de cititori
poti ajunge la ea acasa
sa-ti dea o cana cu apa rece,
o haina mai de Doamne-ajuta,
sau stii tu.

sau poti ajunge sa fumezi prima tigara
asa cum se cuvine,
sau poti sa nici nu deschizi gura.


iubirea e-n multe feluri.